marți, 22 martie 2016

Akasha II

Noaptea se întinde într-o poiană de muşchi verde curgător. Se mulează perfect pe trupul ei gol şi o îmbrăţişează în iubire şi respect, armonizându-se cu pielea ei şi dezmierdându-i simţul tactil. Este absolut superb să ştie că toată natura este de partea sa şi îi oferă atât de multă siguranţă şi acceptare. Peste tot pe unde întoarce privirea ceva îi zâmbeşte, o floare, un copac, cerul, pietrele, apa, aerul. Când alege să doarmă, deşi o face de multe ori din obişnuinţă şi nu pentru că simte această nevoie, visează că este în Cealaltă Lume şi că în mijlocul pieptului ei este deschis un portal prin care curge iubirea din acest tărâm.
  *****
- Isisu, nu te-am întrebat niciodată de ce aici am trupul gol? Deseori, în timpul odihnei, când călătoresc în Cealaltă Lume port veşminte, la fel cum era când locuiam acolo.
Isisu prinde a chicoti, se aştepta la întrebarea asta din moment ce cunoştea gândurile Akashei înainte ca ea să le conştientizeze.

- Pentru că eşti zeiţă Akasha. Un zeu nu are niciodată nimic de ascuns. În plus, natura nu ascunde nimic de tine. Aici este transparentă. Nu ai nimic intim, doar al tău, pentru că nu există nimic înafara ta. Aici simţi cu uşurinţă vibraţiile frunzelor şi comunici cu pomii. Ce nevoie ai avea de acoperăminte când se ştie cine eşti şi eşti conectată conştient la Tot Ceea ce Este?
****
- Uite Isisu. Du-mă acolo te rog.
Akasha zărise în depărtare o cascadă cu o apă azurie diamantată ce îşi schimbă înfăţişarea de fiecare dată când o priveşti. Este ca o pătrundere în profunzimile ei, în cele mai adânci mistere ale Spiritului ce crease tot In'ul.
- Isisu, de fapt, caracteristica acestui loc este că: nu există dualitate, nu? Poţi experimenta creaţia fără să existe dualitatea.
Isisu răspunde nechezând. De fiecare dată când nechează din nările sale ies mici aburi cristalini ce se contopesc cu atmosfera, rămânând suspendaţi în aer asemeni unor pietre preţioase. Îţi poţi da seama ce drum a parcurs inorogul numai urmărind dâra de diamante pe care o lăsă în urma lui.
- Da Akasha. Aceasta este lumea din interior. De aici provine şi numele ''In''. Niciodată în lumea din interior nu o să existe dualitate deoarece totul are voie să existe fără că altceva să fie distorsionat pentru a servi totului. Este INima Creatorului. Lumea aceasta este Inima ta.Cum să îţi explic mai bine ca să nu existe confuzie?
- Aha!
Inorogul face câteva salturi modelând spaţiul într-un tablou tridimensional, sferic, poziţionând-o pe Akasha în centrul acestui tablou. În câteva mişcări, călăuza reuşeşte să construiască aspecte ale Celeilalte Lumi în detaliu minuţios. Suflă apoi aburii cristalini peste ele şi tabloul prinde viaţă. Personajele din el îşi trăiesc poveştile. Se aşeză apoi lângă Akasha şi îi arată.
- Uite acolo.
Primul peisaj înfăţişează doi oameni primitivi, un bărbat şi o femeie, care stau îmbrăţişaţi într-o peşteră. În afara peşterii, peisajul este ostil. Trunchiuri imense de copaci şi animale foarte mari care se luptă unele cu celelalte.
- Vezi ce se petrece? Duritatea mediului în care au trăit i-a făcut pe oamenii uituci să experimenteze sentimentul de siguranţă atunci când se îmbrăţişează. Asta este dualitate.
Apoi, sfera tablou se roteşte şi în faţa lor apare un peisaj cu un câmp de bătălie.
Akasha era obişnuită cu astfel de fotografii. Şi le amintea foarte bine din experienţele Celeilalte Lumi.
Pe câmpul de bătălie, un bărbat cu ochii mici, în floarea vârstei, se pregăteşte să înjunghie un alt bărbat doborât la pământ. Atunci, gândurile sale se aud clar şi răspicat asemenea cristalului. ''Baia asta de sânge trebuie să înceteze! Omul pe care urmează să-l omor este asemeni mie. Poate şi el are o soţie care îl plânge acasă, poate şi el are copii ce nu-şi vor mai vedea tatăl niciodată. Cu ce sunt eu mai bun dacă iau viaţa acestui om?''. Apoi, un alt gând de-al bărbatului prinde glas răsunător: ''Daca nu-l omori tu pe el, te omoară el pe tine. Aici nu e loc de tocmeală!''. Bărbatul înfipse sabia adânc în plexul celui pe care-l privea ca adversar, după un mic moment de ezitare.
- Aceasta este dualitatea, Akasha.
Înainte ca inorogul să învârtă din nou sfera spre o altă epocă Akasha întrerupe tăcerea.
- Isisu, toate lucrurile astea s-au întâmplat, nu-i aşa? Tot ce îmi arăţi tu aici este adevărat…
Inorogul pufăi.
- Akasha, toate acestea se întâmplă chiar acum. Momentan îţi este dificil să înţelegi dar cu cât vei intra mai mult în profunzimile Fiinţei tale cu atât îţi ca fi mai uşor să înţelegi şi îţi vei reaminti că tot ceea ce ştii este în egală măsură adevărat cât este şi fals.
- Ştiu că sufli diamante Isisu, dar chestia asta pe care mi-ai spus-o sună total anapoda şi paradoxal. Cum poate ceva să existe în acelaşi timp în care nu există.
Inorogul râde cu poftă.
- Înainte să mă creezi şi să mă însărcinezi cu rolul de călăuză, m-ai avertizat că vei pune multe întrebări căci ai o minte de nestăvilit şi m-ai rugat să am multă răbdare. Evident nu cunosc altceva decât răbdarea căci este singura posibilitate pe care o am. Iar când nu există timp care curge ci doar Eternitate, răbdarea este componentă de netăgăduit a creaţiei.
- Imaginează-ţi Akasha că ţii în mână o sferă.
În mână Akashei, apăru o sferă luminoasă făcută dintr-o reţea energetică de meridiane şi paralele ce se intersectează unele cu celelalte pe toată suprafaţa ei şi în interior. Toate aceste linii pornesc din centrul sferei, un punct luminos ce conţinea toate posibilităţile. Un torus.
- Acum, vezi tu punctul din sferă? Centru acesta luminos? El conţine toate posibilităţile şi toate imposibilităţile. Este paradoxul care conţine infinitul într-un singur punct. Din acest centru pornesc spre manifestare toate posibilităţile. Ceea ce tu vezi ca linii paralele şi meridiane ce se intersectează sunt de fapt posibilităţile manifestate. Adică puse în practică. Un gând nu e nimic altceva decât un gând până când el nu este pus şi în practică. Aşa se naşte creaţia. Din punctul acela luminos vine toată creaţia şi acolo se întoarce întotdeauna, în toate direcţiile posibile.
-Spre exemplu, uite, vezi tu linia aceea galben luminos? În sfera din mâna ei se aprinde un filament galben. Akasha dă aprobator din cap.
- Acea linie galbenă de pe suprafaţa sferei este viaţa oamenilor primitivi pe care tocmai i-ai vizualizat.
În sferă se mai aprinse un filament, paralel cu cel galben, însă roz de această dată.
- Filamentul roz este viaţa luptătorilor pe care i-ai vizualizat mai devreme.
Deşi ei par veniţi dintr-un timp liniar, ce are că perspectivă trecutul şi viitorul, în adevăr ei trăiesc experienţa simultan. O trăiesc în acelaşi timp sferic.
Mintea cu care tu eşti obişnuită să gândeşti lucrurile nu poate sesiza această subtilitate decât dacă îşi depăşeşte condiţia de liniaritate şi se plasează într-o dimensiune sferică. Ca să spun aşa e ca şi cum ai nevoie să te urci într-un balcon ca să priveşti lucrurile.
Akasha stărui câteva momente, apoi cu o grimasă copilărească spuse.
- Înţeleg Isisu. Înţeleg ce vrei să spui. Sfera din mâinile mele face lucrurile să fie extrem de simple. Dar de ce îmi spui acum toate astea?
- Pentru că va trebui să te întorci în Cealaltă Lume Akasha, cu toate aceste informaţii. A venit vremea unei noi ere iar planeta care vă găzduieşte trupurile trece printr-un mare salt. A venit vremea ca uitarea să se transforme în cunoaştere şi certitudine şi a venit vremea ca oamenii uituci să îşi transceada limitele pe care cred că le au.
- Trebuie să mă întorc? Dar nu vreau să mă întorc Isisu. Vreau să rămân aici cu tine. Vreau să mă înveţi şi să creez alături de tine Isisu.
Inorogul pufni şi trimise pe chipul Akasei o mulţime de cristale colorate. Isisu lipi botul de obrazul ei şi o mângâie fin cu multă iubire. Apoi spuse cu o căldură celestă.
- M-ai avertizat că vei spune asta. Tărâmul acesta îţi aparţine. Înainte să primeşti uitarea l-ai creat pentru tine şi pentru oricine îşi doreşte să experimenteze acest loc. Este tărâmul în care exişti întotdeauna. E suficient să te gândeşti la acest loc şi la zeiţa din tine ca să ajungi instantaneu aici.
Chiar dacă regulile Celeilalte Lumi sunt dificile şi greu de penetrat, odată ce reuşeşti să ajungi la luminiţa aceea, odată ce reuşeşti să o conştientizezi şi să intri în contact cu ea, totul se schimbă. Sufletul este un magnet şi atracţia sufletului spre acasă este de neoprit.
Chemarea ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu